Am inceput sa scriu pentru cateva ore ,dupa am tras linie si am facut putina ordine ,acum sa vedem impreuna mica mea poezie ,daca o pot numii asa .
Viata asta'i ca o ceata
Nu ne'ndruma ,nu ne'nvata,
O'm urma cursul ce vine
Cat ar fi de rau sau bine
De'o fi rau,apoi .. ii bine
De'ai avea familia cu tine,
De nu,totul se abate
Pe cai tot cutreierate
Nici prietenii nu ies din calcul
Ei isi au rostul si locul ,
Acel loc demult uitat
Unde'n urma , sufletu'ai lasat
Si iubirea'si are rostul
In inima celui credul ,
Crezand ca fericirea lui
Vine din adancul sufletului
Viata,familia,prietenii ,iubirea
Nu le stii rostul nici menirea,
Ai sa ajungi unde sunt toti
Fie ei criminali sau hoti
Daca ai pleca din asta lume
Cine ar mai aminti al tau nume,
De te-ar plange cineva
Poate ai fi insemnat ceva
Deosebirea nu'i niciuna
Acolo ... toti suntem una ,
Aici ramane'o cruce
Marmura sau lemn ,se duce
Semnat : eu ... un simplu om,calator in lume !
MULTUMESC -m-a impresionat foarte mult poezia ta...
RăspundețiȘtergere***** SUCCES***** in continuare ...
Ma bucur, sper ca te-a impresionat intr-un mod placut . Asemenea si pentru tine Valeriu ,succes !
RăspundețiȘtergere